corinabratu

Azi am ascuţit la birou 20 de creioane. 2 din ele sunt colorate, unul roşu şi unul galben, ascuţitoarea e magică şi mi-a amintit cât de mult îmi plăcea să colorez. Niciodată nu depăşeam colţurile şi îmi aduc şi acum aminte de tabloul imens cu peşti copiaţi ca formă şi culoare din DEX-ul mare care îmi rupea mâinile şi umerii când îl dădeam jos de pe raft. Era făcut cu creioane cerate. Şi mama încă l-a păstrat după şifonier în dormitor şi nu l-a aruncat nici acum când au făcut curăţenie.

 

20 de creioane mi-au înveselit ziua, sunetul ascuţitorii în care învârt creionul aşteptând momentul când vârful este perfect…. ah, minunat..

 

Şi mi s-a făcut dor de mama.

Instinctul de revoluţionară care îmi clocoteşte în vene mai are puţin şi mă duce în stradă. Să scandez un mesaj rimat la adresa sistemului!

 

Cum e posibil ca un copil atât de cuminte care intră cu 10 la o facultate "de prestigiu", repet, intră cu 10 şi e şi caz social să nu primească nici măcar un pat de cămin la mama naibii în Băneasa?

Explicaţi-mi că poate nu mă prind eu de logica unor oameni… Înţeleg ca eu să nu primesc, nu reprezint o prioritate în ciuda mediei mari, detali…

Dar nu laşi în stradă un copil atât de deştept cu 3 zile înainte să înceapă anul.

Îmi asum toate cele zise mai sus, oricum m-am abţinut şi autocenzurat destul…

 

(Au noroc că eu am reuşit sa găsesc, se pare că mai sunt oameni buni, oameni magici pe lume… Ştie ea cine e… )

 

Mulţumesc pentru atenţie!

nu e corect ca foamea unora de bani să lase copii în stradă. nu e corect ca mai întâi să fiu bogată dacă vreau să merg la şcoală. nu e corect ca în fiecare an să stau cu inima în gât… vine 1 octombrie şi parcă mă simt ca un struţ.. să bag capul în nisip şi să mă ascund până o da prima picătură de ploaie.. sau prima ninsoare…

 

am atâtea vise, atâtea zâmbete în toate zilele… mai puţin azi.. azi sunt doar incredibil de tristă. şi tăcută.

Da, puteţi să-mi spuneţi că sunt o egoistă mică, dar iată că încep încă un post cu "vreau".

 

Şi de data asta poate vreau ceva ce nu ştiu când, cum, de la cine, unde va fi, în ce fel voi fi îmbrăcată când se va întâmpla, dacă o să fiu rimelată sau nu, dacă îmi va plăcea de el sau nu, dar ar fi frumos dacă mi-ar plăcea…..o să mă bâlbâi sau o să tac mâlc, speriată că ar putea fi minunat, că ar putea să-mi alunge în final fantome şi atingeri pe care nu le pot alunga eu de una singură….. că se va uita la mine când citesc şi voi avea emoţii când mă sună şi bineînţeles că-mi va sta părul totaaaaal aiurea când ne întâlnim peste o oră şi să încerc să nu mai zic toate prostiile care-mi trec prin cap şi să nu vărs nimic pe mine şi la sfârşitul întâlnirii să mă pupe pe obraz şi să nu vrea mai mult pentru moment… să mă ţină de mână şi să-mi  placă să mă cuibăresc în el şi la film să luăm meniu romantic

 

… vreau să fie bine… 

… hai, pe colţu gurii mai bine

ce simplu era…. ultima dată mi s-a zis în clasa a 10-a, mai întâi la ziua lui Bănceanu, după ce am dansat pe Anathema – Are you there… mai întâi am convenit că nu trebuie să fiu prietena lui şi ne scotoceam după motive şi a doua zi la pietre mi-a cerut-o

si eu care credeam ca ea in mod normal se câştigă, dar uite că se şi putea da aşa uşor…… era suficient să o ceri

 

"vrei să fii prietena mea…? întrebă el fâstâcit…

"da…. cam vreau " spuse ea la fel de emoţionată…..

…da, mă simt desuetă în seara asta… dar a început şcoala…

 

p.s.

Ce înseamnă 4300?

E începutul meu ca manager de vânzări la VIP. Sau mai pompos zis, Partnering Manager.

Aham! Aham!

Nu o să văd niciodată toţi banii aştia, nu îmi voi lua nici un pantof din ei, mama, da, ştiu că eşti dezamăgită… Eu ştiu doar că ei există!

Şi graţie farmecelor Ancăi, priceperii şi experienţei lui Alex şi poate puţin şi mie, acum lansăm cu surle şi trâmbiţe competiţia Studentul Anului 2007. Cu toţi banii adunaţi

21500 €, to be more precise

 

A fost o zi excelentă

discutând cu o prietenă despre prostii de fete, L devine metaforică spune:

 

"Ştii, sunt mulţi care-mi bat la uşă. Unii sunt haioşi şi îi las să intre puţin, dar mulţi dintre ăştia se opresc pe hol… dintre ei şi mai puţini ajung în dormitor, iar aproape unul a reuşit să se istaleze la mine. Şi dimineaţa îmi făcea plăcere să mă trezesc cu el zâmbind în somn pe perna de lângă. şi să-mi vină să-l iau la o cafea şi un croissant."

 

L vorbeşte ca o fată. Normal că doar ea e personajul dintr-o piesă de teatru pe care am scris-o odată, demult…… Pentru doritori, vi-o dau s-o citiţi. Sau poate e mai mult de-atât…

 

Pentru cineva drag, iată: