(textu original)
 
Am plecat cu intarziere ca de obicei, obicei prost de altfel.
Am traversat parcul in goana, sperand sa nu ma ratacesc pentru ca Cismigiul are alura de labirint acum iarna pe intuneric.
 
Am nimerit iesirea si vedeam inca vreo 2-3 indivizi intrand timid in scara. Usor timizi sa ne vorbim in lift si chiar si la usa, unde cativa nu aveau curaj sa intre..
ne astepta o camera cu perne pe jos, un tapet pe care nu-l stiam si undeva in spatele usilor de sticla Lorin care punea muzica trista.
 
Trebuie sa ne simtim tristi la o piesa despre singuratate? Mi-a placut monologul lui Andrei, mi-a placut ca nu parea sa joace, nu se straduia.
Totusi, paharul nu era de Cuba Libre

Catalina m-a pus in dificultate, nu stiu cum i se vor para desenele noastre si cuvintele sau daca este multumita de cum am rezistat intr-un "prezent colectiv" timpde 7 minute.
 
Lala mi-a placut iar mult, si textu bine ales, si cum il citea curajoasa si poznasa.
 Si ca ne-am ingarmadit toti, gata sa ne exorcizam si sa radem de singuratate.
 
Sa va duceti daca sunteti chemati. Lorgean Theatre. Se intra incaltati.
  • Share/Bookmark


  1.   dragos c says:

    Eu, datorita unui obicei nipon, m-am descaltat :)

    [Reply]

  2.   Vlad says:

    Foarte nisat post-ul asta, foarte nisat…

    [Reply]

  3.   Mircea Popescu says:

    Ce tare fraza de final, "se intra incaltati".

    [Reply]

  4.   corina says:

    multumesc

    [Reply]

  5.   Lorin says:

    si se iese tot incaltat

    [Reply]

  6.   corina says:

    lorin, daca nu te-as sti, as zice ca esti foarte pragmatic.

    [Reply]

  7.   corinabratu says:

    dragos, trebuie sa ne povestesti despre ce obiceiuri ai mai prins

    lui vlad ii zic ca da, e nisat..
    e tendinta, ce sa-i fac.. o sa scriu si despre asta

    [Reply]

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)

See also:

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro